De ce devine tema Renunțăm la scutec o carte bună
O aventură potrivită pentru copil
Renunțarea la scutec este unul dintre primii pași mari pe care un copil îi face în relația cu propriul corp, iar drumul este rareori unul drept. Vor fi zile în care totul merge bine și zile cu pantaloni uzi, iar ambele fac parte din învățare. O carte cu imagini poate face din oliță ceva obișnuit și chiar puțin amuzant, în loc să fie o sursă de tensiune. Când copilul se vede în imagini cu propriii chiloței și cu propria oliță, îi este mai ușor să simtă că acest pas este al lui și că învață. Cartea vă oferă și cuvinte cu care să vorbiți despre asta.
Mici victorii și pantaloni uzi
O carte despre renunțarea la scutec poate fi plină de lucruri obișnuite care devin importante: un ursuleț care învață în același timp, apa trasă la care copilul face cu mâna sau săpunul care face spumă până la coate. Povestea poate include o ieșire în care trebuie să găsiți repede o toaletă în parc sau la bibliotecă și un mic accident întâmpinat cu calm, urmat de haine uscate și o nouă încercare. Poate fi și prima dată când copilul folosește toaleta acasă la un prieten. Copilul tău este cel care își dă seama, spune și reușește.
Lucruri care fac povestea familiară
Cu cât cartea seamănă mai mult cu baia voastră, cu atât copilului îi va fi mai ușor să se recunoască în ea. Descrie culoarea oliței, scăunelul din fața toaletei, modelul de pe chiloței și jucăria de pluș care stă de obicei și așteaptă. Dacă aveți un cântec sau o rimă specială ori un panou cu abțibilduri pe frigider, le puteți include și pe ele. Scrie cine îl ajută de obicei și cum stau lucrurile acasă la bunica sau la creșă. Folosește cuvintele pe care le spuneți acasă – „pipi” și „caca” sau altele alese de voi – pentru ca povestea să sune ca voi.
Pentru cel mic și pentru fratele sau sora mai mare
Pentru grupa de vârstă 0–2 ani, rândurile sunt scurte și ritmate, cu repetiții ușor de spus împreună: pipi, tragem apa, ne spălăm. La 3–5 ani se potrivește o poveste blândă, în care e nevoie de câteva încercări până când lucrurile merg bine. Un frate sau o soră mai mare poate citi cartea cu voce tare și poate povesti cum a avut și el sau ea nevoie de exercițiu.
Cartea poate sta în baie și poate fi citită acolo, în liniște. După lectură, lasă ursulețul sau o păpușă să încerce olița și vorbiți despre cum s-au simțit. În poveste contează că cel mic a încercat, nu cum i-a ieșit. Găsești mai multe despre lectura cu cei mai mici pe pagina despre cărți pentru 0–2 ani.
Copilul tău este eroul
Completezi numele copilului, vârsta și ce îi place și încarci o fotografie. Povestea despre renunțarea la scutec se scrie chiar pentru copilul tău, iar cele treisprezece imagini și coperta sunt desenate după fotografie în stilul pe care îl alegi. Frații, părinții, bunicii sau animalul de companie pot veni și ei, până la cinci personaje. Dacă vrei să incluzi ceva ce s-a întâmplat în ultima vreme, o călătorie sau un dinte căzut, scrie-l și se împletește în poveste.
De la e-book la carte cartonată
E-book-ul este gata la câteva minute după plată și poți modifica textul și cere imagini noi. Apoi îl comanzi ca o carte cartonată A4. Începe să creezi cartea sau citește mai multe despre prețuri. Vrei să vezi cum arată o carte terminată înainte să te hotărăști? Răsfoiește cărțile noastre de exemplu.
Cum poate începe povestea
Astăzi e o zi specială. Porți chiloțeii cei noi, cu broscuțe verzi, iar pachetul de scutece a fost pus pe raftul de sus. Și Ursulețul are chiloței, doar că ai lui sunt făcuți dintr-o șosetă veche. „Are puține emoții”, îi spui lui tata. „Nu știe când trebuie să meargă.” Tata dă din cap serios. Hotărâți că o să-i arăți tu. Chiar în mijlocul jocului cu mașinuțele simți ceva, o mică furnicătură în burtică, ce spune: acum. Îl iei pe Ursuleț sub braț și alergi. Prin hol, pe lângă pisica adormită, direct în baie. Olița e acolo unde stă de obicei, roșie și strălucitoare. Dar pe ea se află un bilețel care nu era acolo azi-dimineață, scris cu litere mari și șerpuitoare: „Pentru cine ajunge primul.”






