Vânătoare de comori în adâncuri🐙

Povestea începe în apa limpede și caldă, unde așteaptă țestoasa. Apoi, pagină cu pagină, coboară tot mai adânc. Mai întâi printr-un recif de corali, unde pești de toate culorile trec ca niște ferestre luminoase, apoi peste un câmp de iarbă de mare care se leagănă în curent. Din când în când, țestoasa trebuie să urce la suprafață ca să respire, iar copilul așteaptă lângă o stâncă și privește singur în jur.

Lângă corabia scufundată trăiește o caracatiță. E atât de timidă, încât își schimbă culoarea și se ascunde într-un vas vechi ori de câte ori se apropie cineva. A văzut cufărul, dar nu îndrăznește să spună unde se află. Ghicitoarea scrijelită pe capac poate fi dezlegată doar cu ajutorul unui lucru pe care copilul îl știe, iar noi nu vă spunem răspunsul aici.

Ideea li se potrivește copiilor care ar sta cel mai mult la bălăceală, care au făcut snorkeling în vacanță sau care ar putea privi ore întregi un acvariu. Este potrivită și pentru un copil căruia marea i se pare puțin înfricoșătoare, fiindcă țestoasa îi este o călăuză calmă pe tot drumul.

Un copil de trei ani se poate bucura de culori, de peștii pe care îi poate arăta cu degetul și de țestoasa prietenoasă care îi spune: „Urmează-mă!” Un copil de opt ani poate urmări indiciile caracatiței, explora încăperile corabiei și încerca să dezlege ghicitoarea înainte de a întoarce pagina.

Un frate sau o soră poate fi partener de scufundări, iar câinele familiei poate înota alături, ca o focă curioasă. Dacă cel mic are o mască de scufundări, labe de înot sau un costum de baie preferat, descrieți-le ca să apară în imagini. Dacă ați fost de curând la plajă, scufundarea poate începe chiar de acolo.

După lectură, gândiți-vă ce ați pune într-un cufăr pe care să-l găsească cineva peste o sută de ani. Puneți într-o cutie un desen și o scrisoare, apoi ascundeți-o în fundul unui dulap. Vorbiți și despre motivul pentru care țestoasa trebuie să urce la suprafață: respiră aer, la fel ca voi.