De ce devine tema Crăciun o carte bună
O aventură potrivită pentru copil
Crăciunul are mai multe ritualuri decât aproape orice altă perioadă a anului, iar copiii iubesc ritualurile. Bradul împodobit, mirosul de cozonac, colindele și venirea lui Moș Crăciun în Ajun. Toate urmează o ordine pe care copilul tău o poate recunoaște și aștepta cu bucurie. O carte de Crăciun cu el ca personaj principal împletește tradițiile voastre într-o aventură, poate chiar alături de un Moș care are nevoie de un ajutor de nădejde. Se potrivește mai ales în săptămânile dinaintea Crăciunului, când așteptarea pare cea mai lungă, iar serile sunt întunecate.
Ce se poate întâmpla înainte de Ajun?
O poveste de Crăciun poate începe cu mult înainte de ziua cea mare: cu un calendar de Advent, cu decorațiuni făcute acasă, cu serbarea de la grădiniță sau cu o scrisoare pentru Moș Crăciun care trebuie trimisă la timp. Apoi lucrurile pot lua o întorsătură neașteptată: Moșul și-a pierdut lista, un ren a rămas blocat într-un nămete sau un cadou a ajuns la casa greșită și trebuie dus unde trebuie înainte de lăsarea serii. O poveste mai liniștită poate fi chiar despre așteptare: un copil care deschide ferestrele calendarului, numără zilele și încearcă să rămână treaz ca să-l zărească pe Moș Crăciun.
Cartea se poate încheia acolo unde Crăciunul se simte cel mai bine: într-o cameră caldă, cu luminițe la ferestre și cineva care bate la ușă. Ideea Lista pierdută a lui Moș Crăciun pornește chiar de aici.
Crăciunul vostru, nu al altcuiva
În România, multe familii îl așteaptă pe Moș Crăciun în Ajun, pe 24 decembrie, și se adună la masa de Crăciun, dar fiecare sărbătorește în felul său. Scrie cum e la voi: dacă rămâneți acasă sau mergeți la rude, ce puneți pe masă și dacă darurile așteaptă sub brad sau vi le aduce Moșul când bate la ușă. Îi poți adăuga pe frați, veri, un bunic care ațipește mereu în fotoliu sau un câine care fură o bucățică de cârnat.
Dacă copilul tău sărbătorește Crăciunul în două case, povestea le poate cuprinde pe amândouă. Dacă familia are rădăcini într-o țară unde darurile se oferă în ziua de Crăciun sau pe 6 ianuarie ori unde mâncărurile sunt cu totul diferite, cartea poate urma acele obiceiuri.
Credința în Moș Crăciun și sfârșitul sărbătorilor
Pentru cei mai mici, Crăciunul înseamnă luminițe, strălucire și un cadou de desfăcut, iar câteva versuri scurte, cu rimă, li se potrivesc de minune. Preșcolarii sunt la vârsta la care cred în Moș Crăciun și s-ar bucura ca el să fie adevărat în poveste. Copiii de școală pot avea parte de o aventură cu o hartă și un ceas, iar cei mai mari, de un mister pe care copilul tău îl dezleagă înaintea tuturor.
Ce îi poți povesti după lectură: în unele familii din România, bradul și decorațiunile sunt strânse după Bobotează, pe 6 ianuarie. Întreabă-l ce tradiție de Crăciun îi place cel mai mult și dacă există una nouă pe care ați vrea să o începeți.
Copilul tău este eroul
Completezi numele copilului, vârsta și ce îi place și încarci o fotografie. Povestea despre Crăciun se scrie chiar pentru copilul tău, iar cele treisprezece imagini și coperta sunt desenate după fotografie în stilul pe care îl alegi. Frații, părinții, bunicii sau animalul de companie pot veni și ei, până la cinci personaje. Dacă vrei să incluzi ceva ce s-a întâmplat în ultima vreme, o călătorie sau un dinte căzut, scrie-l și se împletește în poveste.
De la e-book la carte cartonată
E-book-ul este gata la câteva minute după plată și poți modifica textul și cere imagini noi. Apoi îl comanzi ca o carte cartonată A4. Începe să creezi cartea sau citește mai multe despre prețuri. Vrei să vezi cum arată o carte terminată înainte să te hotărăști? Răsfoiește cărțile noastre de exemplu.
Cum poate începe povestea
A nins peste noapte. Când deschizi ușa din spate, treapta a dispărut sub o pătură albă și pufoasă, iar afară e atât de liniște încât îți auzi propria respirație. Duceai o farfurie cu o felie de cozonac și un morcov, ca să aibă și Moșul, și renii lui ceva bun. Străbați grădina cu farfuria în ambele mâini, iar zăpada scârțâie sub cizme. La jumătatea drumului te oprești. În zăpada din fața ta se vede o urmă. Sunt pași mici, nu mai mari decât ai tăi, care încep de nicăieri și se termină la ușa magaziei. Ușa e întredeschisă. Înăuntru luminează un felinar și cineva mormăie: „Patru sute doisprezece, patru sute treisprezece… Nu. Nu, nu, nu. A dispărut.” Pare să fie cineva care a pierdut ceva foarte, foarte important.














