De ce devine tema Cum ne gestionăm emoțiile o carte bună
O aventură potrivită pentru copil
Copiii simt la fel de intens ca adulții, dar au mai puține cuvinte pentru ceea ce simt. Furia poate fi ca o căldură în burtă, îngrijorarea ca un nod în gât, iar bucuria ca o dorință de a sări. O carte despre înțelegerea emoțiilor îi oferă copilului tău imagini și cuvinte pentru ce se întâmplă înăuntrul lui. Când se vede în poveste întâlnind bucuria, tristețea, furia și frica și observă că le poate simți fără să se întâmple nimic îngrozitor, îi va fi puțin mai ușor să le recunoască data viitoare.
O călătorie prin casa emoțiilor
În poveste, eroul poate vizita câte o emoție pe rând și poate afla ce își dorește fiecare. Bucuria vrea să fie împărtășită. Tristețea vrea să fie alinată. Furia spune că ceva este nedrept, iar frica vrea să te țină în siguranță. Eroul poate ajuta făptura furioasă să respire, poate sta lângă cea tristă fără să spună nimic și poate observa că două emoții pot exista în același timp, ca atunci când ești și bucuros, și neliniștit înaintea unei petreceri. Poate chiar frica va arăta în cele din urmă ieșirea din casă, pentru că a fost cu ochii pe toate tot timpul.
Cuvinte potrivite pentru copilul tău
Gândește-te la momentele care trezesc de obicei emoții acasă și scrie despre câteva: despărțirea de la grădiniță, pierderea unui joc, un prieten care se mută. Folosește cuvintele cu care copilul tău își numește emoțiile și lasă în poveste și un adult de încredere, un frate mai mare sau pisica. Cartea nu trebuie să rezolve nimic. Poate arăta pur și simplu că toți ne simțim așa uneori.
Pentru cei mai mici sunt suficiente expresiile feței și cuvintele simple: vesel, trist, supărat. Copiii de grădiniță recunosc despărțirile, petrecerile și certurile pentru jucării, cu o întorsătură liniștitoare la final. Cei de șase ani se pot gândi de ce a apărut o emoție și ce își dorea ea, iar un copil de zece ani poate citi despre emoții mai greu de deslușit, precum rușinea sau invidia. Dacă la voi acasă furia este cea care ocupă cel mai mult loc, există și tema Crize de furie.
Unde locuiește emoția în corp?
O conversație ușoară după lectură poate începe cu întrebarea: unde se simte o emoție în corp? Poate că bucuria gâdilă picioarele, îngrijorarea apasă pe burtă, iar furia încinge mâinile. Desenați împreună conturul simplu al unui corp și colorați locurile respective. Nu există răspunsuri greșite, iar desenul copilului tău spune adesea mai mult decât cuvintele. Apoi faceți grimase în oglindă: cum arată o față supărată și cum arată una surprinsă?
Copilul tău este eroul
Completezi numele copilului, vârsta și ce îi place și încarci o fotografie. Povestea despre înțelegerea emoțiilor se scrie chiar pentru copilul tău, iar cele treisprezece imagini și coperta sunt desenate după fotografie în stilul pe care îl alegi. Frații, părinții, bunicii sau animalul de companie pot veni și ei, până la cinci personaje. Dacă vrei să incluzi ceva ce s-a întâmplat în ultima vreme, o călătorie sau un dinte căzut, scrie-l și se împletește în poveste.
De la e-book la carte cartonată
E-book-ul este gata la câteva minute după plată și poți modifica textul și cere imagini noi. Apoi îl comanzi ca o carte cartonată A4. Începe să creezi cartea sau citește mai multe despre prețuri. Vrei să vezi cum arată o carte terminată înainte să te hotărăști? Răsfoiește cărțile noastre de exemplu.
Cum poate începe povestea
Te trezești într-o cameră în care fiecare perete are altă culoare. Unul e galben și cald, altul albastru ca marea într-o zi ploioasă. Al treilea e roșu, iar al patrulea e gri și puțin încețoșat. În fiecare perete se află o ușă. În fața celei galbene stă o făptură mică, săltând în sus și în jos. „Vino la mine”, spune ea, râzând cu hohote. Lângă ușa albastră stă alta, care își șterge ochii cu mâneca. Lângă cea roșie, cineva bate din picioare și șuieră. Iar ușa gri e întredeschisă, dar cine locuiește acolo nu îndrăznește să arunce o privire afară. Rămâi în mijlocul camerei. Atunci se aude un glas de la toate cele patru uși deodată: „Pe cine dintre noi o să vizitezi mai întâi?”






