De ce devine tema Zâne o carte bună
O aventură potrivită pentru copil
Zânele sunt micuțe, iar asta le face deosebit de atrăgătoare. Un copil care este adesea cel mai mic din încăpere descoperă dintr-odată o lume în care o picătură de rouă e o oglindă, iar o păpădie e un copac. Aici copilul este cel mare și poate hotărî dacă vrea să se micșoreze și să li se alăture. Zânele pot fi jucăușe și puțin năzdrăvane, dar în carte devin prietene care au nevoie de ajutor. Iese o poveste plină de lumină, flori și comori mărunte, iar după lectură rămân multe lucruri de căutat prin grădină.
Un tărâm în iarbă
Într-o carte despre zâne, copilul tău se poate micșora cât un deget și poate călări un bondar, poate merge la un bal sub pălăria unei ciuperci sau le poate ajuta pe zâne să trezească primele flori ale primăverii. Poate că o zână tânără și-a rănit aripa lângă un pârâu, iar copilul tău știe cum să construiască o plută dintr-o frunză. Lucrurile mici devin mari, iar obiecte obișnuite, precum un nasture sau o mărgea, se transformă în comori. Aripile pot avea orice culoare, iar oricine poate fi o zână. Și copilul poate învăța să zboare: la început câteva bătăi de aripi deasupra unei bălți, apoi sus, peste gardul grădinii.
Adu ceva de acasă în lumea zânelor
Se spune că zânelor le plac lucrurile mici și strălucitoare, iar asta poate fi un punct de plecare. Povestește-ne despre colecția copilului tău – scoici, bile, o agrafă sclipitoare – sau despre stratul de flori în care plantați împreună floarea-soarelui. O pisică căreia îi place să stea la soare poate deveni uriașul cel mare și pufos al zânelor. Frații și surorile pot avea propriile aripi, iar o bunică pricepută la cusut poate fi cea care a făcut rochia de care are nevoie regina zânelor. Dacă micuțul tău are o floare preferată, zânele pot locui chiar în ea.
Un cititor foarte mic primește rânduri scurte despre zbor, aterizare și somnul într-o floare. Preșcolarilor mai mari le place să urmărească o misiune simplă prin pajiște. De la șase ani în sus poate apărea o zână care mai spune câte o minciunică sau o vrajă care trebuie desfăcută cu istețime, iar pentru cei mai mari povestea poate fi despre prețul pe care îl plătești când lași în urmă tărâmul zânelor.
Ceață peste pajiște
În vechile legende românești, ielele dansează pe câmp și lasă cercuri în iarbă acolo unde au jucat. Ieșiți într-o seară de vară când ceața plutește aproape de pământ și priviți: ceața există cu adevărat și e ușor de înțeles de ce oamenii de demult își închipuiau că văd făpturi dansând în ea. Puteți construi și o căsuță pentru zâne, din crenguțe, mușchi și conuri de brad, sub un tufiș, apoi să vedeți a doua zi dacă s-a mișcat ceva. După aceea, vorbiți despre mare și mic: cum ar arăta bucătăria pentru cineva înalt cât un băț de chibrit?
Copilul tău este eroul
Completezi numele copilului, vârsta și ce îi place și încarci o fotografie. Povestea despre zâne se scrie chiar pentru copilul tău, iar cele treisprezece imagini și coperta sunt desenate după fotografie în stilul pe care îl alegi. Frații, părinții, bunicii sau animalul de companie pot veni și ei, până la cinci personaje. Dacă vrei să incluzi ceva ce s-a întâmplat în ultima vreme, o călătorie sau un dinte căzut, scrie-l și se împletește în poveste.
De la e-book la carte cartonată
E-book-ul este gata la câteva minute după plată și poți modifica textul și cere imagini noi. Apoi îl comanzi ca o carte cartonată A4. Începe să creezi cartea sau citește mai multe despre prețuri. Vrei să vezi cum arată o carte terminată înainte să te hotărăști? Răsfoiește cărțile noastre de exemplu.
Cum poate începe povestea
Este în toiul verii și încă e lumină, deși e foarte târziu. Stai pe treaptă, în pijama, și privești spre pajiște. Iarba e plină de clopoței și margarete. Deodată, vezi ceva mișcându-se printre fire, ceva care clipește ca o lanternă, doar că e mult mai mic. Se apropie. E o făptură micuță, într-o rochie din petale, iar aripile îi bâzâie ca ale unei libelule. Aterizează pe degetul tău mare de la picior și își scutură polenul din păr. „Iartă-mă că te deranjez”, spune ea cu un glas ca un clopoțel. „Dar avem o problemă. Lumina lunii s-a prins într-o pânză de păianjen și, fără ea, niciuna dintre noi nu poate găsi drumul spre casă la noapte.” Se uită în sus la tine. „Tu ești atât de mare. Poți ajunge la ea?”














