De ce devine tema Frica de întuneric o carte bună
O aventură potrivită pentru copil
Când se stinge lumina, camera se schimbă. Scaunul cu haine pe el pare cineva așezat acolo, iar sunetele pe care ziua nici nu le observi se aud limpede. Frica de întuneric este obișnuită și deloc ciudată. Într-o carte despre frica de întuneric, eroul cercetează ce îl sperie, în ritmul lui și cu cineva aproape. Întunericul devine un loc prin care copilul tău se poate orienta, iar momentul de culcare poate fi puțin mai ușor de înfruntat.
Ce se ascunde de fapt în întuneric
Într-o astfel de carte, eroul poate descoperi că lucrul cel mare din colț este halatul agățat în cuier, că zgomotul de ciocănit vine de la o creangă care lovește fereastra sau că și celui care se mișcă prin întuneric îi este frică și caută companie. Eroul poate face un tur al casei noaptea, alături de un adult, spunând noapte bună tuturor lucrurilor, sau poate învăța că lumina e mereu la un întrerupător distanță. Nu e nevoie ca frica să fie numită caraghioasă. A fost înfricoșător, iar apoi a devenit mai puțin înfricoșător.
Chiar camera copilului tău
Cartea are cel mai mare impact când camera este chiar a copilului tău. Scrie ce se află în ea: perdelele cu dungi, lampa de veghe în formă de lună, jucăria de pluș care stă mereu lângă pernă. Dacă există un lucru anume care îl îngrijorează, povestea îi poate da o explicație prietenoasă. Adaugă și ce îi dă de obicei un sentiment de siguranță: un cântec, un fel anume de a-i spune noapte bună. Un frate sau o soră mai mare ori un părinte îl poate însoți. O idee gata conturată este Monstrul de sub pat.
Pentru cei mai mici se potrivește un ritm blând de noapte bună: lampa se stinge, luna strălucește, ursulețul doarme. Copiilor de grădiniță le place când eroul cercetează un zgomot și găsește ceva prietenos, cum ar fi un arici lângă fereastră sau un ceas care ticăie. Cei de șase ani se bucură de o mică enigmă despre ce se mișcă în întuneric, iar copiilor mai mari le place ca întunericul să devină un loc de aventură, de exemplu într-o plimbare de seară cu o lanternă frontală.
Ochii se obișnuiesc cu întunericul
Cine stă o vreme într-o cameră întunecată observă că începe să vadă mai bine. Ochii se obișnuiesc treptat cu întunericul și încep să distingă forme care la început erau invizibile. Încercați împreună: stingeți lumina, stați aproape unul de celălalt și numărați lucrurile pe care le puteți distinge după un minut, apoi din nou după încă câteva minute. Devine un joc, iar camera începe să pară mai familiară.
Copilul tău este eroul
Completezi numele copilului, vârsta și ce îi place și încarci o fotografie. Povestea despre frica de întuneric se scrie chiar pentru copilul tău, iar cele treisprezece imagini și coperta sunt desenate după fotografie în stilul pe care îl alegi. Frații, părinții, bunicii sau animalul de companie pot veni și ei, până la cinci personaje. Dacă vrei să incluzi ceva ce s-a întâmplat în ultima vreme, o călătorie sau un dinte căzut, scrie-l și se împletește în poveste.
De la e-book la carte cartonată
E-book-ul este gata la câteva minute după plată și poți modifica textul și cere imagini noi. Apoi îl comanzi ca o carte cartonată A4. Începe să creezi cartea sau citește mai multe despre prețuri. Vrei să vezi cum arată o carte terminată înainte să te hotărăști? Răsfoiește cărțile noastre de exemplu.
Cum poate începe povestea
E atât de liniște, încât auzi frigiderul bâzâind tocmai din bucătărie. Ai tras plapuma până la nas. Cineva a închis ușa puțin prea mult, așa că intră doar o fâșie îngustă de lumină de pe hol. În colțul de lângă dulap stă ceva mare și întunecat, cu un vârf rotund. Nu s-a mișcat, dar ar putea să o facă în orice clipă. Te uiți fix până încep să te usture ochii. Apoi auzi ceva: un mic zgâriat, urmat de un chicotit. Vine de la raftul cu cărți. Te ridici în capul oaselor. Pe raftul de jos, între două cărți, strălucesc două puncte mici, galbene ca o lampă de veghe. „Scuză-mă”, șoptește cineva cu un glas foarte mic. „Cred că m-am rătăcit în camera ta. E mereu atât de întuneric aici?”






