De ce devine tema Poveste de seară o carte bună
O aventură potrivită pentru copil
O poveste de noapte bună face altceva decât majoritatea cărților: nu e menită să trezească, ci să liniștească. Ritmul e lent, imaginile sunt blânde, iar finalul e liniștit. Citirea unei povești în care copilul tău se cuibărește în pat, stinge lumina și adoarme devine parte din rutina de seară, la fel ca pijamaua și paharul cu apă. Copilul își recunoaște camera, perna și oamenii care stau de obicei pe marginea patului. Toate îi dau senzația că ziua s-a încheiat și că lucrurile sunt așa cum trebuie să fie.
Aventuri blânde pentru ore târzii
Și o poveste de noapte bună poate avea acțiune, atât timp cât se desfășoară într-un ritm liniștit. Copilul tău poate face o plimbare în liniște prin casă și le poate spune noapte bună tuturor celor care dorm: pisicii din coș, plantelor din ghiveci, bicicletei din magazie. Poate pleca într-o barcă făcută din nori și se poate întoarce înainte să observe cineva. Poate ajuta o jucărie de pluș care nu poate dormi să numere oi, până când încep amândoi să caște. Ideea Steaua care nu putea să adoarmă pornește de la același gând.
Finalul este cel care contează. Ultima pagină a unei povești de noapte bună ar trebui să se încheie într-o cameră întunecată, cu o respirație liniștită și cu sentimentul că fiecare e la locul lui. E mai bine ca momentul puțin mai palpitant să fie la mijlocul cărții, nu aproape de final.
Seara așa cum e la voi acasă
Descrie rutina voastră de seară, iar cartea o poate urma: băița, pijamaua cu rachete, povestea, cântecul cântat mereu la urmă. Scrie numele jucăriei de pluș și cine citește de obicei. Dacă împarte camera cu un frate sau o soră, acesta poate sta în patul de alături și poate șopti o ultimă întrebare. Dacă are o lampă de veghe, o păturică specială sau un obicei legat de paharul cu apă, acestea sunt tocmai detaliile în care copilul se recunoaște.
Seri mai scurte și seri mai lungi
Pentru un bebeluș sau un copil de doi ani, textul devine aproape un cântec de leagăn: căciulița jos, lumina stinsă, nani-nani, puiule. Copilul de patru ani primește o scurtă călătorie care se încheie mereu în pat. Copiii puțin mai mari pot avea parte de conversații și de o plimbare prin vis care se încheie cu bine înainte să vină somnul. După ce copilul a împlinit zece ani, cartea poate fi citită în mai multe seri, câte un capitol pe seară, cu un suspans blând care se odihnește până a doua zi.
Stați puțin de vorbă după ce terminați cartea. Care a fost cel mai frumos lucru care s-a întâmplat azi? Ce vei visa la noapte? Lăsați răspunsul să fie scurt și vorbiți în șoaptă.
Copilul tău este eroul
Completezi numele copilului, vârsta și ce îi place și încarci o fotografie. Povestea despre noapte bună se scrie chiar pentru copilul tău, iar cele treisprezece imagini și coperta sunt desenate după fotografie în stilul pe care îl alegi. Frații, părinții, bunicii sau animalul de companie pot veni și ei, până la cinci personaje. Dacă vrei să incluzi ceva ce s-a întâmplat în ultima vreme, o călătorie sau un dinte căzut, scrie-l și se împletește în poveste.
De la e-book la carte cartonată
E-book-ul este gata la câteva minute după plată și poți modifica textul și cere imagini noi. Apoi îl comanzi ca o carte cartonată A4. Începe să creezi cartea sau citește mai multe despre prețuri. Vrei să vezi cum arată o carte terminată înainte să te hotărăști? Răsfoiește cărțile noastre de exemplu.
Cum poate începe povestea
Casa scoate sunetele ei de seară. Mașina de spălat vase bâzâie, cineva închide o ușă la etaj, iar caloriferul de sub fereastră pocnește de două ori. În camera ta luminează doar lampa cea mică în formă de lună. Plapuma e răcoroasă la început, apoi se încălzește. Inspiri mirosul de pernă curată. Pe stradă, un vecin trece cu câinele, iar ghearele lui sună pe asfalt ca niște picături mici de ploaie. Apoi se face liniște. Închizi ochii. Nu, aproape că îi închizi. Fiindcă, din colțul ochiului, vezi că perdeaua se mișcă, deși fereastra e închisă. Nu e vântul. E un fluture de noapte mic, moale și cenușiu ca praful, care se așază pe plapuma ta și își strânge aripile. „Iartă-mă că te deranjez”, șoptește el. „Dar mi-am pierdut somnul. Nu l-ai văzut pe undeva?”














