De ce devine tema În pădure o carte bună
O aventură potrivită pentru copil
Pădurea e un loc de joacă fără gard. Sunt stânci pe care să te cațeri, trunchiuri pe care să-ți ții echilibrul, mușuroaie de furnici de privit de la o distanță potrivită și cărări care duc în locuri necunoscute. Mulți copii cunosc pădurea din excursiile cu grădinița sau din plimbările de duminică, alături de un termos cu ciocolată caldă. Într-o poveste despre pădure, copilul tău este cel care găsește drumul, citește urmele și descoperă ce foșnește în spatele bradului. Se potrivește atât copiilor care iubesc deja să stea afară, cât și celor care au nevoie de puțină încurajare ca să-și încalțe cizmele de cauciuc.
Cărări, urme și stânci mari
Într-o carte despre pădure, copilul tău poate urmări urmele unui cerb până la un luminiș în care n-a mai fost nimeni de mult. Poate culege mure până i se colorează degetele în mov sau poate găsi un pârâu pe care să-l oprească cu un baraj din pietre. Se poate rătăci pentru puțin timp, apoi își poate aminti să urmeze apa la vale, înapoi spre cărare. Totul se poate încheia la un adăpost din lemn, cu cârnați pe bețe și un foc care trosnește.
Pădurea lasă loc și pentru puțină magie: o stâncă ce seamănă cu un trol, un ciot cu o ușiță sau un cuib de veveriță în care cineva și-a uitat fularul. Copilul tău poate construi o ascunzătoare din crengi, pe pământ, sau se poate cățăra și mai sus, într-o căsuță în copac.
Pădurea voastră, copacii voștri
Fiecare are pădurea lui, chiar dacă e doar un pâlc de copaci în spatele școlii. Povestește-ne despre locul în care mergeți de obicei: stânca ce are propriul nume, copacul doborât de vânt, pârâul în care cizmele se udă mereu. Scrie cine vine cu voi – grupa de la grădiniță, un bunic care cunoaște toate păsările, câinele care aleargă înainte – și ce se află în rucsac. Dacă copilul tău a găsit ceva special, precum o pană sau o frunză din care au rămas doar nervurile ca o dantelă, acel lucru poate deveni comoara din carte.
La explorat după lectură
Un copil care nu a împlinit încă trei ani descoperă pădurea cu mâinile: moale, aspră, udă, rece. La vârsta grădiniței, povestea devine o plimbare cu o mică ghicitoare pe drum. Un copil de opt ani poate urmări un șir de urme și poate vorbi cu animalele întâlnite. Pentru cititorii mai mari, poate fi o noapte la cort, cu sunete necunoscute și un curaj care crește.
Luați cartea afară și căutați lucrurile despre care ați citit. Dacă găsiți un ciot, numărați împreună inelele – fiecare reprezintă aproximativ un an din viața copacului. Vorbiți și despre cum pădurea este un loc de care se poate bucura toată lumea, atât timp cât lăsăm animalele în pace și nu stricăm plantele.
Copilul tău este eroul
Completezi numele copilului, vârsta și ce îi place și încarci o fotografie. Povestea despre pădure se scrie chiar pentru copilul tău, iar cele treisprezece imagini și coperta sunt desenate după fotografie în stilul pe care îl alegi. Frații, părinții, bunicii sau animalul de companie pot veni și ei, până la cinci personaje. Dacă vrei să incluzi ceva ce s-a întâmplat în ultima vreme, o călătorie sau un dinte căzut, scrie-l și se împletește în poveste.
De la e-book la carte cartonată
E-book-ul este gata la câteva minute după plată și poți modifica textul și cere imagini noi. Apoi îl comanzi ca o carte cartonată A4. Începe să creezi cartea sau citește mai multe despre prețuri. Vrei să vezi cum arată o carte terminată înainte să te hotărăști? Răsfoiește cărțile noastre de exemplu.
Cum poate începe povestea
Treci peste un copac căzut, cu rădăcinile ridicate în aer, și ajungi într-un loc în care n-ai mai fost niciodată. Aici e liniște, dar altfel decât acasă. Nu se aud mașini, nici voci, doar un foșnet slab, sus, în vârful copacilor. Pământul e moale și elastic sub cizme. Miroase a rășină și a frunze ude. Undeva, o ciocănitoare bate în scoarță: o răpăială scurtă, apoi o pauză. Te lași pe vine lângă o stâncă mare ca să-ți legi șiretul. Atunci le vezi: urme mici în pământul umed, cu patru degete și o perniță rotundă, care merg până la stâncă și se opresc acolo. Te apleci mai aproape. Sub stâncă e o gaură, iar din gaură se aude o voce. „În sfârșit”, spune ea. „Am așteptat atât de mult pe cineva care știe să citească urmele.”














