De ce devine tema Învățăm să mergem pe bicicletă o carte bună
O aventură potrivită pentru copil
Învățarea mersului pe bicicletă este una dintre primele ocazii în care un copil descoperă cum e când corpul înțelege dintr-odată ceva ce mintea își dorește de mult. Drumul până acolo trece adesea prin genunchi juliți, supărare și un adult care aleargă alături, ținând de spatele șeii. O carte cu imagini are loc pentru toate: curajul de a urca din nou în șa și bucuria primilor metri parcurși fără ajutor. Când copilul tău se vede pedalând în imagini, îi este puțin mai ușor să creadă că va reuși și în realitate.
Pietriș, dealuri și prima căzătură
O carte despre bicicletă poate începe cu bicicleta nouă și strălucitoare, aflată pe hol, și se poate încheia cu o plimbare într-un loc unde copilul tău nu a mai ajuns niciodată pe două roți. Între cele două momente e loc pentru multe: o căzătură pe pietriș și un plasture, un deal care pare imposibil de urcat, soneria care sperie o pisică și un vecin care aplaudă de peste gard. Roți ajutătoare, bicicletă fără pedale sau direct la pedale – povestea poate urma drumul pe care l-ați ales voi. Important este să arate că și căzăturile, și încercările de a merge mai departe fac parte din învățare.
Bicicleta voastră, strada voastră
Spune-ne cum arată bicicleta în realitate: ce culoare are, cum e coșul, ce abțibilduri sunt pe cască. Scrie unde exersați: în curtea școlii, într-o duminică dimineață, pe drumul de pietriș de lângă casa de vacanță sau în parcul de după colț. Cine a alergat alături, ținând bicicleta? Un frate sau o soră mai mare, care știe deja să meargă, îi poate arăta cum se face, iar câinele poate alerga alături, lătrând la roți. Poate a fost o zi anume când copilul a prins mersul, o marți din mai sau ultima zi a vacanței de vară. Ziua aceea poate deveni finalul cărții.
Când bicicleta merge în sfârșit
Pentru 0–2 ani, cartea capătă ritmul pedalelor și al soneriei, poate pe o tricicletă sau pe o bicicletă fără pedale. O poveste pentru 3–5 ani poate vorbi despre o încercare nereușită și una care iese bine. Pentru 6–9 ani, provocarea poate fi mai mare: o plimbare de unul singur până la un prieten sau un deal de urcat fără să pună piciorul jos. La 10+ ani, poate fi o călătorie mai lungă cu bicicleta, cu puțin suspans pe drum.
După lectură, puteți desena harta unui traseu scurt și puteți hotărî unde veți merge data viitoare cu bicicleta. Puteți chiar să-i dați bicicletei un nume. Pentru mai multe, citiți ideea Bicicleta care voia să zboare, în care bicicleta însăși are planuri.
Copilul tău este eroul
Completezi numele copilului, vârsta și ce îi place și încarci o fotografie. Povestea despre învățarea mersului pe bicicletă se scrie chiar pentru copilul tău, iar cele treisprezece imagini și coperta sunt desenate după fotografie în stilul pe care îl alegi. Frații, părinții, bunicii sau animalul de companie pot veni și ei, până la cinci personaje. Dacă vrei să incluzi ceva ce s-a întâmplat în ultima vreme, o călătorie sau un dinte căzut, scrie-l și se împletește în poveste.
De la e-book la carte cartonată
E-book-ul este gata la câteva minute după plată și poți modifica textul și cere imagini noi. Apoi îl comanzi ca o carte cartonată A4. Începe să creezi cartea sau citește mai multe despre prețuri. Vrei să vezi cum arată o carte terminată înainte să te hotărăști? Răsfoiește cărțile noastre de exemplu.
Cum poate începe povestea
E dimineață devreme, iar strada din fața casei e goală. Sunteți doar tu, bicicleta și un mierloi care stă pe gard și vă privește. Îți fixezi casca și pui un picior pe pedală. Celălalt rămâne pe pietriș, fiindcă parcă nu vrea să se desprindă. „Te țin”, spune mama în spatele tău. Dai din cap. Roțile scrâșnesc pe pietriș. O pedală, două pedale. Bicicleta se înclină spre stânga, iar tu întorci ghidonul spre dreapta. Mierloiul își ia zborul de pe gard și aterizează puțin mai încolo, pe stradă, de parcă te-ar aștepta. „Să nu-mi dai drumul”, spui tu. „Te țin”, spune mama. Trei pedale, patru, cinci. Vântul îți ciufulește părul care iese de sub cască. Și, undeva în spatele tău, mult prea departe ca să mai poată ține ceva, o auzi pe mama râzând.






