O carte pentru începutul grădiniței, mutare, venirea unui frățior sau vizita la dentist

Necunoscutul poate fi mai puțin înfricoșător când copilul a trecut deja printr-o experiență, chiar și într-o poveste. Iată cum poți crea o carte care îl pregătește pentru ceva nou și în care, până la ultima pagină, reușește să treacă peste provocare.

De ce ajută o poveste

Copiii gândesc în povești. Când urmează să se întâmple ceva nou, încearcă să-și imagineze cum va fi, iar acolo unde nu știu ce îi așteaptă poate apărea îngrijorarea. O poveste le oferă un punct de sprijin: așa arată locul, așa se petrec lucrurile și așa te simți după aceea.

O discuție la masă se poate încheia într-un minut. O carte poate fi citită din nou, când își dorește copilul, iar el se poate opri la o pagină ca să pună întrebări. Și imaginile ajută: un hol cu cuier pentru copii pare mai puțin străin când l-ai văzut deja într-o carte.

Când copilul este personajul principal, totul devine și mai ușor de înțeles. Nu un pui de urs merge pentru prima dată la grădiniță, ci chiar el, cu chipul lui și cu rucsacul lui cu dinozauri. Să se vadă reușind e ca o repetiție pe care o poate face în fiecare seară.

Începutul grădiniței sau al școlii

Începerea grădiniței este o schimbare mare pentru mulți copii. Fiecare grădiniță are propriul mod de a-i ajuta să se acomodeze: unele încurajează vizite mai scurte la început, altele îi invită pe părinți să rămână o vreme. Întreabă la grădiniță cum decurge acomodarea și construiește povestea în jurul acestor pași.

Povestește ce se va întâmpla cu adevărat: cum se numește grădinița, că există o cutie cu nisip și o tricicletă roșie, cine îl va lua după gustare. Cu cât povestea seamănă mai mult cu ziua reală, cu atât copilul va recunoaște mai ușor lucrurile. Include și momentele dificile. Despărțirea de părinte îi poate speria pe mulți copii, așa că merită o pagină a ei, în care copilul face cu mâna de la fereastră și apoi se alătură celorlalți la joacă.

Înainte de începerea școlii, cartea poate vorbi despre găsirea clasei, despre teama că nu cunoști pe nimeni sau despre prima dată când ridici mâna. Dacă un prieten va fi în aceeași clasă, îl poți include în poveste, cu acordul părinților lui.

Mutarea într-o casă nouă

O mutare schimbă multe deodată: camera copilului, curtea, vecinii și drumul spre grădiniță. Adulții văd casa nouă. Copilul vede, poate, mai ales ce lasă în urmă. O poveste poate face loc ambelor perspective și îl poate ajuta să-și ia rămas-bun de la vechiul cămin înainte să-l descopere pe cel nou.

Include detalii din noul loc, ca să-i pară familiare când ajungeți acolo: un măr în curte, o fereastră cu vedere spre apă sau un loc de joacă cu o plasă înaltă de cățărat. Lasă-l să ia cu el în poveste ceva din vechea casă, cum ar fi jucăria preferată de pluș, o piatră din grădină sau veioza de noapte. Își poate pregăti propria cutie de mutare, care în carte devine un cufăr cu comori ce îl însoțește tot drumul.

Dacă vă mutați în altă țară, cartea poate arăta că prietenii și bunicii rămân aproape de suflet, chiar dacă sunt mai departe. Povestea poate fi tradusă și în limba țării în care ajungeți, fără costuri suplimentare și cu aceleași imagini.

Venirea unui frățior sau a unei surioare

Să devii frate sau soră mai mare este un lucru emoționant, dar poate fi și dificil. Copilul trebuie să împartă atenția cu cineva care încă nu se poate juca, plânge noaptea și stârnește interesul tuturor.

Fă din copilul mai mare personajul principal. Bebelușul poate apărea în poveste, dar eroul este cel care face deja parte din familie: cel care îi arată bebelușului lumea, îl liniștește când plânge sau îl învață să facă cu mâna. Poți arăta și ce poate face copilul mai mare, iar bebelușul încă nu: să meargă pe bicicletă, să mănânce înghețată sau să stea treaz puțin mai târziu.

Poți crea cartea înainte de nașterea bebelușului; descrie-l în cuvinte în loc să folosești o fotografie. După ce se naște, puteți face o continuare cu aceeași familie, de data aceasta cu chipul lui adevărat.

Citiți cartea și după venirea bebelușului, mai ales în momentele dificile. O îmbrățișare și o poveste în care copilul mai mare este eroul pot spune ceva greu de pus în cuvinte: ești la fel de important ca înainte.

Vizitele la spital și la dentist

O vizită medicală poate fi înfricoșătoare tocmai pentru că cel mic nu știe la ce să se aștepte: sunetele, mirosul de dezinfectant, scaunul mare și un adult care poartă mască. O poveste îi poate arăta toate acestea dinainte, cu calm și fără surprize.

Fii sincer. Serviciul suedez de sănătate 1177 îi sfătuiește pe părinți să nu promită că o procedură nu va durea, ci să explice că există metode de a reduce durerea. Și cartea poate face la fel. Spune-i că scaunul se ridică și coboară, că dentistul îi numără dinții cu o oglindă mică și că ar putea simți o mică înțepătură. Poți adăuga și un abțibild la final, dacă va fi disponibil.

Contează și momentul. Pentru copiii între trei și șase ani, poate fi suficient să citiți cartea cu o zi înainte, deoarece o așteptare lungă le poate spori îngrijorarea. Un școlar poate avea nevoie de câteva zile. O jucărie de pluș îi poate ține companie: lăsați ursulețul să fie consultat primul, ca cel mic să vadă cum decurg lucrurile înainte să-i vină rândul.

Înaintea unei operații sau a unei șederi mai lungi în spital, vorbește cu echipa medicală despre ce are nevoie copilul să știe și construiește povestea urmând îndrumările lor. Încheie cu ceva plăcut care îl așteaptă după aceea: întoarcerea acasă, o înghețată pe canapea sau o poveste pentru prieteni.

Un final care dă curaj

O poveste care pregătește copilul pentru ceva nou trebuie să vorbească și despre ce e greu, dar să nu se oprească acolo. E firesc ca personajul să fie emoționat sau speriat la început, iar sentimentul acesta merită să apară în carte. Spre final, copilul reușește să treacă prin experiență și se simte mândru. Aceasta este imaginea pe care o poate păstra în minte când vine momentul real.

În câmpul în care alegi ce să fie inclus în poveste, descrie cum ai vrea să se încheie: poate copilul îi face cu mâna tatălui de la fereastră și apoi aleargă spre cutia cu nisip sau poate doarme liniștit în prima noapte în camera nouă.

Alege cu grijă grupa de vârstă. Pentru un copil de doi ani pot fi suficiente câteva pagini scurte despre despărțirea de părinte și întoarcerea lui. Un copil de opt ani care schimbă școala se poate bucura de o poveste mai lungă, cu mai multe emoții. Găsești mai multe îndrumări despre ce se potrivește fiecărei etape în secțiunea vârste.

Citiți înainte și după

Pentru schimbări mari, precum începutul grădiniței, o mutare sau venirea unui frățior, începeți să citiți cu aproximativ o săptămână înainte, ca cel mic să aibă timp să pună întrebări. Cartea personalizată pentru copii este gata în format electronic la câteva minute după plată, așa că o poți crea de îndată ce știi ce urmează.

Ascultă ce spune copilul în timp ce citiți. Întrebări precum „Am voie să plâng la grădiniță?” sau „Ce fac dacă nu găsesc toaleta?” îți arată ce îl preocupă cu adevărat. Îi poți răspunde pe loc sau poți schimba textul unei pagini, astfel încât răspunsul să fie acolo data viitoare când citiți împreună.

Citiți povestea din nou și după aceea. Cartea devine amintirea unui lucru prin care copilul a reușit să treacă și o puteți deschide din nou când apare o altă schimbare. Găsești mai multă inspirație printre ideile de cărți.

Vrei să vezi cum arată o carte terminată înainte să te hotărăști? Răsfoiește cărțile noastre de exemplu.