Cum pregătești copilul pentru venirea unui frate sau a unei surori

E ușor să privești venirea bebelușului ca pe un dar pentru copilul mai mare. Pentru el, însă, poate fi mai degrabă ca și cum cineva s-ar muta în camera lui fără să-l întrebe și n-ar mai pleca niciodată. Iată cum îl poți ajuta, fie că are doi ani și nu înțelege ce urmează, trei ani și vrea din nou biberonul sau merge la școală și nu spune nimic.

Mai întâi, e în regulă să fii și puțin trist

Mulți părinți simt o urmă de tristețe alături de bucurie. Perioada în care erați doar tu și primul copil se încheie. Iar când sosește bebelușul, se poate întâmpla ceva ciudat: copilul care până ieri era bebelușul tău pare dintr-odată uriaș, cu picioare mari, voce puternică și coate peste tot. Poate chiar te surprinzi iritat de cât loc ocupă. Apoi adoarme și vezi cât de mic este încă.

Asta nu înseamnă că faci ceva greșit. Înseamnă că înțelegi cât de mare este schimbarea pentru copil, iar acesta e un punct bun de plecare. Nu îl poți feri de toate emoțiile dificile și nici nu trebuie. Important este să le poată trăi cu tine aproape.

Înainte de naștere: spune-i chiar tu și fii sincer

Spune-i copilului chiar tu, înainte să afle de la altcineva. Momentul potrivit depinde de vârsta lui. Pentru un copil de doi ani, „peste cinci luni” nu înseamnă mare lucru, așa că poți aștepta până când burtica se vede și încep să se schimbe lucruri prin casă. Un copil de cinci ani poate afla mai devreme și poate avea timp să se gândească și să pună întrebări. Leagă așteptarea de ceva cunoscut: după ziua lui sau în preajma unui eveniment de familie pe care îl știe.

Fii sincer despre cum sunt bebelușii. Un copil care așteaptă un partener de joacă ar putea fi dezamăgit. Ai putea spune: „La început, bebelușii sunt cam plictisitori. Nu pot construi cu Lego, mai mult mănâncă, dorm și plâng. Dar când doarme bebelușul, noi doi putem construi cel mai înalt turn.” Sau puteți privi împreună fotografii de când era el bebeluș: „Și tu erai atât de mic. Plângeai când îți era foame, iar eu veneam la tine.”

Urmează să treacă din pătuț într-un pat mai mare sau să se mute în altă cameră? Încercați să faceți schimbarea cu câteva luni înainte de naștere, ca să nu simtă că bebelușul i-a luat locul. Cu ce mai poate aștepta, cum ar fi renunțarea la suzetă sau la scutec, puteți continua după ce vă obișnuiți cu noua situație.

Chiar și un copil de un an, care nu înțelege cuvântul „bebeluș”, observă că se schimbă ceva: are mai puțin loc în brațele tale pe măsură ce burtica crește, ești mai obosit sau a apărut un pătuț nou în colț. Poate nu îi poți explica totul, dar îl poți liniști păstrând aceeași rutină de culcare, aceeași poveste și luându-l puțin mai des în brațe.

Prima întâlnire: încearcă să ai brațele libere

Dacă iei cu tine un singur sfat din acest articol, să fie acesta: dacă se poate, încearcă să nu ții bebelușul în brațe când copilul mai mare vine să-l cunoască la maternitate sau când intrați pe ușă acasă. Așază bebelușul într-un loc sigur sau roagă pe altcineva să-l țină, ca să-ți poți întâmpina copilul cu brațele libere și să-l îmbrățișezi mai întâi pe el. Dacă nu se întâmplă așa, nu-i nimic. Contează miile de momente mici, nu unul singur.

Lasă-l să se apropie de bebeluș în ritmul lui. Unii copii vor să-l țină imediat în brațe. Alții se uită o clipă, apoi întreabă dacă este înghețată. Ambele sunt reacții firești în fața unei schimbări mari.

Unele familii îi oferă copilului mai mare un cadou „din partea bebelușului”. Nu trebuie să fie scump. Poate fi un gest mic prin care copilul să simtă că și el este în gândul vostru.

Săptămânile de după: când schimbarea devine reală

Momentul greu nu vine neapărat în prima zi. Poate veni într-o marți, trei săptămâni mai târziu, când musafirii nu mai vin și copilul înțelege că bebelușul rămâne. Și, parcă întotdeauna, tocmai când te-ai așezat să alăptezi sau să dai biberonul, copilul de trei ani are nevoie de lapte chiar acum sau începe să se cațere pe bibliotecă. Pregătește ceva pentru aceste momente: o poveste audio, o cutie cu abțibilduri scoasă doar atunci sau o carte pe care să o citiți împreună pe canapea, în timp ce bebelușul mănâncă.

Mulți copii vor să fie din nou mici. Chiar și la cinci sau șase ani, pot cere biberonul, pot dori să fie purtați în brațe sau pot începe să vorbească precum bebelușii. Aceste schimbări pot apărea și după câteva luni, potrivit serviciului suedez de sănătate 1177, într-un articol în suedeză. Lasă-l să fie mic pentru o vreme; s-ar putea să nu aibă nevoie de asta prea mult timp. Încearcă să spui mai rar „tu ești deja mare”. Și copiii mari au uneori nevoie să se simtă mici.

La un moment dat, s-ar putea să auzi: „Du bebelușul înapoi.” Nu te speria și nu te rușina. Pune în cuvinte ce simte copilul, nu ce ți-ai dori să simtă: „Ție îți plăcea mai mult înainte. Înțeleg. Și mie îmi e dor uneori de când eram doar noi.” Pentru un copil de trei ani poate fi și mai simplu: „Ești supărat pe bebeluș. E în regulă să fii supărat. Dar nu lovim.”

Un copil de vârstă școlară are mai multe cuvinte la dispoziție, dar nu neapărat emoții mai puțin puternice. Copiii mai mari se pot ține bine o vreme, apoi pot deveni certăreți, triști sau neobișnuit de dornici să facă totul bine. Merită să observi și ultima reacție. Un copil care pare că nu mai are nevoie de nimic s-ar putea să aibă mai multă nevoie de tine ca niciodată.

Timp doar pentru el și cine primește primul salut

Oferă-i copilului mai mare puțin timp în fiecare zi doar pentru el, inclusiv cu părintele cel mai ocupat cu bebelușul. Nu trebuie să fie mult, dar alegeți ceva la care bebelușul nu participă: o ieșire în parc, un puzzle sau o poveste citită în patul copilului mai mare, cu ușa închisă.

Întâmpină musafirii la ușă și roagă-i să-l salute mai întâi pe copilul mai mare, înainte să se aplece asupra bebelușului. Dacă aduc un cadou pentru bebeluș, pot aduce și ceva mic pentru fratele sau sora mai mare. Sunt gesturi pe care copiii și le pot aminti mult după ce hăinuțele bebelușului au rămas mici.

O carte în care copilul mai mare este personajul principal

Când toate privirile se îndreaptă spre bebeluș, și copilul mai mare are nevoie să fie personajul principal. O carte doar a lui îi poate oferi acest loc: fratele sau sora mai mare, cu chipul său, cu ursulețul său și cu o misiune pe care numai el sau ea o poate îndeplini. Citiți-o împreună pe canapea, cât timp doarme bebelușul: un sfert de oră în care totul este din nou despre copilul mai mare. Poate fi și un cadou frumos din partea bebelușului, la prima întâlnire. Vezi cadourile pentru viitorii frați și surori mai mari sau tema Frate sau soră mai mare.

Iar peste câțiva ani, când și copilul mai mic va dori o carte doar a lui, pot apărea și în poveștile celuilalt. Află cum pot avea amândoi un loc important în articolul despre frați și surori în aceeași carte.

Când simți că e prea greu

Cei mai mulți frați și surori își găsesc drumul unul spre celălalt în ritmul lor, adesea în momente pe care nimeni nu le-ar fi putut plănui: prima dată când bebelușul râde la fratele sau sora mai mare și numai la el sau ea. Dar dacă ești îngrijorat sau îți este greu să te apropii de bebeluș ori să fii alături de copilul mai mare, vorbește din timp cu cineva.

Medicul de familie, pediatrul sau un psiholog te poate ajuta să găsești sprijin. Pentru un copil de vârstă școlară, poți vorbi și cu învățătorul, dirigintele sau consilierul școlar. Serviciul suedez de sănătate 1177 are un articol despre venirea unui frate sau a unei surori, în suedeză, care vorbește și despre adopție și despre familiile care se formează atunci când partenerii se mută împreună.

Vrei să vezi cum arată o carte terminată înainte să te hotărăști? Răsfoiește cărțile noastre de exemplu.